|
|
N-am avut unde sa-l pun la alta rubrica. So here it is!
INTUNERIC IN LUMINA
de Nicoleta B.
Va crede mereu ca un demon a indreptat-o s-o faca. In fiecare zi se simte supravegheata de ceva sau cineva... Demoni. Simte ceva in spatele ei, se incordeaza toata, pupilele i se micsoreaza, adrenalina ii umple venele si inima ii bate de doua ori pe secunda... se intoarce – si nu vede nimic. Multi s-ar satura de asta, dar nu cand demonii te urmaresc in fiecare seara, cand iti cuceresc visele si cand te fac sa-ti fie frica sa te uiti in oglinda, crezand numai ca atunci cand te vei uita, un om mort, cu ochi albi, cruzi si lipsiti de sentimente umane se va uita la tine inapoi, facandu-te sa tipi si sa te cuibaresti sub asternuturi cu cartea cea mai vesela, citind-o cu disperare pana cand te vei uita din nou in oglinda si demonul va fi disparut.
A incercat sa citeasca biblia, a incercat sa se duca la biserica, insa toate acestea nu au ajutat-o. Nu au scapat-o de teroarea fiecarei nopti in care ii este frica sa inchida ochii, numai pentru ca stie ca atunci cand ii va inchide, va vedea iar chipuri palide, ochi lipsiti de alta culoare, decat albul, corpul lor imbracat in haine albe... Inconjurati de lumina alba, orbitoare pentru cei care nu inteleg... Si numai ea intelege misterul acestor creaturi... Ii intelege intr-un mod superior orcarei alte fiinte umane. Superior tuturor celor care cred in Dumnezeu, Buddha, Allah, sau oricare alt zeu, numai pentru ca au o asemenea lasitate in ei, incat au nevoia sa creada ca exista un “ceva� care ii protejeaza, care ii apara de lucruri in fata carora nu se pot apara singuri. Ea stie ca nu exista acel “ceva�, acel zeu de care depind toti oamenii – oameni care l-au si creat. Zeu creat de nevoia rusinoasa a oamenilor pentru un simbol al binelui (Dumnezeu, Buddha, Allah) sau al raului (Satana, Lucifer si altii).
Insa ea nu stie povestea lor. Nu stie daca acesti “oameni� exista sau au existat vreodata. Adevarul – daca exista un adevar – este prea sadic pentru ea. Insa multi (inclusiv parintii ei) ar zice ca, dupa ce a facut, nimic nu este prea sadic.
A spart cu propriile ei maini oglinda imensa din camera ei, in care nu suporta sa se vada. Apoi cu aceleasi maini insangerate a format o cruce din cioburi pe asternuturile negre de pe patul parintilor ei. Ei nu erau acasa. Niciodata nu sunt. Insa, seara tarziu, cand vazusera ce facuse fiica lor, au intrat cu forta in camera incuiata a ei, ca sa o gaseasca lesinata, palida, intinsa intr-o balta de sange negru.
Cele trei zile petrecute in spital, vizitata doar de parintii ei care ii aduceau mancare, dar nu ziceau niciodata nimic, au fost tortura curata. Singura in camera spitalului, ea era silita sa asculte vocile demonilor cand era treaza, si sa-i vada la chip cand in lumea cosmarurilor era prinsa. Si mereu ziceau aceleasi lucruri cu un glas dulceag si amar.
- Ce fata obraznica ai fost, ... !
- Uita-te ce ai patit acum!
- Incerci sa ne obligi sa iesim din viata ta?
_______________________________________
Abandon thought, and let the dream descend
|
|
